PAROS RADU

Luni, 3 martie, in cadrul biroului permanent local al PD-L, candidatul anunţat de către filiala judeţeană la funcţia de primar al municipiului Slobozia a fost respins cu 17 voturi impotrivă, 4 voturi pentru şi 4 abţineri. Reacţia BPL survine ca urmare a deciziei unilaterale a preşedintelui PD-L Ialomiţa, europarlamentarul Maria Petre, de a anunţa vineri, 29 martie drept candidat la primăria Slobozia pe Răzvan Mocanu, un no name pe scena politică locala. Şedinţa BPL a fost convocată de către viceprimarul Radu Paros, preşedintele organizaţiei municipale a PD-L şi marele perdant al acestui proces de selecţie.

Deşi irelevantă ca şi procedură, decizia BPL-ului local al PD-L a deschis cutia Pandorei politice locale. O cutie din care au ieşit şi continuă să iasă toate relele societăţii în care trăim şi cu care, din păcate, vom continua să vieţuim şi după alegerile locale, indiferent cind vor fi aleşii votaţi de noi.

Elevul îşi întrece maestrul

Dincolo de speculaţiile de culise pe tema alegerii oficiate de către Maria Petre în calitate de preşedinte al filialei (surse apropiate mediului politic local susţin că dorinţa de a deţine controlul filialei este mai presus de binele acesteia), nominalizarea lui Răzvan Mocanu în detrimentul lui Radu Paros are o acoperire oficială perfectă. Un sondaj intern de opinie îl poziţionează pe Radu Paros cu numai 6 la sută in intenţiile de vot ale electoratului slobozean. Din păcate, caracterul manipulatoriu al sondajelor de opinie comandate de către partidele politice nu mai au nici un fel de relevanţă, iar maniera forte de a conduce organizaţia a erodat serios poziţia ei suverană. În acest context, puciul politic orchestrat de către Radu Paros, nu este decât gestul unui elev care şi-a însuşit silitor învăţăturile profesorul. Trădările politice operate de către Maria Petre, de la vânzarea lui Gheorghe Savu şi până la recenta sacrificare a pionilor supleanţi pentru resuscitarea politică a ex-prefectului Cazacu Marinică sunt de notorietate şi nu vom insista aici asupra lor. Ceea ce este însă mai interesant decât spectacolul public oferit de Radu Paros este semnalul tras de către organizaţie. Si chiar dacă el va fi obligat sa-şi facă mea culpa pentru a supravieţiu politic, cele 17 voturi împotrivă sunt dovada certă că filiala a obosit şi că nu mai este dispusă să-şi urmeze un lider dispus să-şi sacrifice organizaţia pentru a-şi conserva poziţia.

Totul pentru front, totul pentru Consiliul Judeţean

În mod paradoxal însă, miza acestui conflict intern nu o reprezintă primăria Slobozia, ci Consiliul Judeţean. După cum se ştie deja, marţi, Camera Deputaţilor a adoptat legea votului uninomninal, iar deputaţii au acceptat amendamentul PSD prin care se introduce scrutinul uninominal şi la alegerea preşedinţilor consiliilor judeţene. În acest context, trădarea lui Radu Paros, minoră dată fiind anvergura sa politică, devine suficient de importantă pentru a putea înclina, la nevoie, balanţa viitoarelor alegeri pentru şefia CJI.

Permanentizarea conflictului din cadrul PD-L, extrem de probabilă în condiţiile impunerii lui Răzvan Mocanu, va eroda atât imaginea partidului, cât şi şansele ex-prefectului Cazacu Marinică, anunţat drept unic contracandidat al lui Silvian Ciupercă, de a-l înlocui pe acesta la conducerea CJI.

Conştienţi de miză, fiecare dintre actorii acestei campanii, caută soluţii pentru minimalizarea acţiunii BPL al PD-L şi, mai ales, doresc linşarea publică a trădătorului Paros, pentru a înăbuşi din faşă orice posibilă revoltă în sânul organizaţiei.

Iubesc trădarea, dar dispreţuiesc pe trădători

Primul şi singurul câştigător ai acestui război intestin din PD-L este PSD-ul. Observator atent al scandalului şi interesat direct de întreţinerea sa, PSD-ul caută cu înverşunare o breşă care să permită eliminarea definitivă a Mariei Petre de pe scena politică locală. În mod ironic însă, PSD-ul consideră că ceea ce ar putea vinde Radu Paros nu este relevant. Unul dintre liderii de opinie ai organizaţiei a declarat, cităm:„Revolta organizaţiei municipale a PD-L a fost interesantă pentru noi atâta vreme cât a părut a fi o reacţie împotriva deciziei unilaterale a Mariei Petre. Când s-a dovedit a fi doar o încercare a lui Radu Paros de a se autoimpune drept candidat al filialei pentru funcţia de primar nu ne-a mai interesat. Degeaba a anunţat el în mod public că este de vânzare. Noi nu suntem interesaţi să-l cumpărăm şi, mai trist, nu credem că are ce vinde!”

Chiar dacă sinceritatea unei astfel de declaraţii într-o lume în care totul e de vânzare e greu de probat, semnalul transmis public este cum nu se poate mai clar. Iar pentru a înţelege cum s-a ajus aici, e nevoie de un scurt intermezzo.

Aur, mărire şi amor politic

Unul dintre cele mai bine păzite secrete ale negocierilor politice pentru primăria Slobozia a fost cel legat de vizita lui Gabi Ionaşcu la vicepreşedintele PD-L, ….Blaga. Din cauze care ne scapă, transferul politic al primarului Gabi Ionaşcu a eşuat. Rezultatele negocierii sunt însă evidente. În acest moment Gabi Ionaşcu este candidatul PSD pentru Primăria Slobozia, iar Răzvan Mocanu este soluţia de avarie a PD-L. Dar ceea ce contează, dincolo de orice posibil scenariu, este faptul cert că primarul Sloboziei şi-a permis să negocieze, odată cu viitorul sau politic şi destinele cetăţenilor pe care ii reprezintă.

Dincolo de lipsa de moralitate publica a primarului Gabi Ionaşcu, duplicitatea politică a acestuia evidenţiază o slăbiciune mai veche a preşedintelui Silvian Ciuperca. Respectiv incapacitatea sa de a-şi fideliza subalternii politici. În aceste condiţii, deşi este candidat unic la şefia CJI, preşedintele PSD are toate şansele să piardă susţinerea propriilor consilieri. Mai ales dacă varianta votului uninominal se va transforma într-un instrument de lucru la viitoarele alegeri.

Declaraţiile vrajbei noastre publice

Evident, toate aceste teorii pe marginea subiectului pot fi dublate de declaraţiile celor implicaţi. Cu o ultimă fărimă de instinct de conservare, Radu Paros a declarat: „În cazul în care nominalizarea lui Răzvan Mocanu nu va fi retrasă, voi candida independent pentru primăria Slobozia. Nu am nimic îm potriva acestui candidat, cu condiţia ca el să fie confirmat politic în cadrul Biroului permanent Judeţean. Pentru mine alegerile locale sunt un test şi am convingerea că pot să obţin mai multe voturi ca independent decât poate obţine Răzvan Mocanu ca şi candidat al PD-L!”

În replică la aceste „rătăciri politice” europarlamentarul Maria Petre a declarat că acesta este ultimul derapaj politic pe care il va mai permite elevului ei: „E o dovadă de prea multă tinereţe şi prea puţină maturitate politică. De fapt, e o totală lipsă de experienţă politică. Nu iau în calcul posibilitatea excluderii lui Radu Paros din cadrul organizaţiei. Dar vă promit că Radu Paros nu va mai avea o altă ocazie să iasă din decor. ”

Pe celălat palier de interese, declaraţiile viitorilor candidaţi la şefia Consiliului Judeţean Ialomiţa au şi ele aceeaşi savoare pe care numai degustătorii de profesie o pot aprecia. Cazacu Marinică, aspirantul PD-L la şefia CJI, are o poziţie lipsită de echivoc: „N-aş lupta niciodată împotriva Mariei Petre, indiferent de situaţie. Eu m-am condus şi mă voi conduce toată viaţa după nişte principii care mă caracterizează. Mâna care m-a hrănit, n-o muşc niciodată. Înainte de a-şi permite să negocieze Radu Paros să nu uite cine l-a hrănit şi l-a făcut viceprimarul care este acum. Şi nimeni să nu uite că Maria Petre este un brand cu care organizaţia se poate mândri oricând.”

Iar preşedintele Silvian Ciupercă, suveran şi intangibil, declară cu seninătatea pe care i-o conferă poziţia de lider:„Nu ştiu nimic despre aceste lucruri şi nu mă interesează. Sunt mândru că am fost printre promotorii votului uninominal şi că el a devenit fapt in această seară. După cum ştiţi, listele nasc monştri. Eu sunt susţinătorul declarat al performanţei individuale, al valorii şi al celor care muncesc cinstit pentru binele comunităţii. In acest moment tandemul Ionaşcu-Ciupercă este un tandem viabil şi performant, confirmat de către proiectele comune realizate pentru ialomiţeni.”

Pune un hotar, stăpâne, nemerniciei noastre

Aceasta este, in nuce, imaginea de ansamblu cu care electoratul ialomiţean este obligat să se confrunte la viitoarele alegeri. Cât de departe sau cât de aproape este ea de orizontul de aşteptare al fiecăruia dintre noi, rămâne să hotărâm singuri. Ce este cert insă e faptul că, indiferent de ceea ce hotărâm să credem, viitorul politic al judeţului este marcat de lipsa de alternative. Iar votul uninominal, dacă va supravieţui trecerii prin furcile caudine ale Parlamentului, nu va permite nici în 2008 asanarea mediului politic local, populat până la sufocare de aceleaşi personaje politice care refuză să cedeze puterea, indiferent de consecinţele politice şi sociale ale acestui refuz.

Adrian PANAIT

Trackback URI | Comments RSS