PAROS RADU

Cică, prin preluare, Cazarma şi cele 30 de hectare de teren de sub clădiri ar putea deveni Centru socio-cultural, Cercul Militar ar putea deveni Casă de Cultură şi Garnizoana, locuinţe de serviciu.

Deocamdată, asta doreşte primarul Gabi Ionaşcu! Pentru ca această propunere reciproc-avantajoasă să se „transpună în fapte” se va întocmi documentaţia necesară pentru promovarea unei Hotărâri de Guvern. Că Armata Română este într-o continuă transformare, ştim toţi cei care suntem cât de cât informaţi. Că Unitatea Militară de la ieşire din Slobozia spre Amara a fost, practic, părăsită cu ani în urmă, de-acolo cărându-se în această toamnă cam tot ceea ce rămăsese neintrat pe alte mâini ale altor „bărbaţi de stat” ştiu numai cei care – întâmplător sau nu! – au luat la cunoştinţă despre manipularea obiectelor mobile aparţinând M.Ap.N. şi trimiterea lor spre destinaţii numai de şeful ştiute.

Cum ştiu că din cauza faptului că PSD deţine un număr suficient de mare de consilieri locali cât să determine proiectul „să treacă” ca prin brânză primind botezul votului favorabil, mi-am zis să încep să vi-i prezint pe cei 2-3 consilieri care încă mai au curajul să ia cuvântul în şedinţele Consiliului Local şi chiar să rostească propuneri diametral opuse intereselor edilului-şef. Încep astăzi cu fostul viceprimar Radu Paros nu atât pentru că şi-a depus candidatura pentru funcţia de senator pe Colegiul Ialomiţa şi nu pentru că a trecut ceva vreme de când nu l-am mai încondeiat cât, mai ales, pentru faptul că, la fel ca mulţi alţi oameni de afaceri a întrezărit o altă faţă a lucr(ăt)urilor edilitar-gospodăreşti. Aşadar, ca să nu mai zică primarul numai eu văd peste tot doar afaceri necurate, iată ce spune Radu Paros despre această poveste de adormit copiii prin care, acolo în clădirea Unităţii Militare situată la ieşirea din municipiu Slobozia pe drumul către Amara, Ionaşcu vrea să mai construiască încă un  Centru socio-cultural.

„De ce nu face acolo Cartier de case pentru omul de rând”

Întrebarea-i aparţine domnului Radu Paros cel care, intuind adevăratul motiv, n-aşteaptă nici un posibil răspuns şi adaugă: „Până la începerea campaniei electorale am fost întrebat la o Televiziune locală pe care dintre proiectele mele de la campania electorală din vară când am candidat pentru funcţia de primar al municipiului Slobozia îl voi duce mai departe sau care mi se pare a fi cel mai important? Şi-am răspuns că acest proiect mi se pare cel mai important. Acela de-a face ceva cu Unitatea Militară! De ce? Pentru că acea locaţie zace efectiv de ani de zile. Sunt clădiri pe care Armata nu le-a mai întreţinut şi nu mai are bani să le întreţină, pentru că sunt utilităţi în zonă, pentru că este zonă centrală şi-n apropiere de drumul naţional Bucureşti – Constanţa şi-atunci avem toate condiţiile şi tot interesul să dezvoltăm acolo un Cartier pentru omul de rând. Parcelăm, scoatem la licitaţie, pentru ca slobozenii să-şi poată face casă. Primăria putea iniţieze preluarea acestor bunuri imobile de foarte mult timp. Ştiţi foarte bine acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Cinematograful! Noi, printr-o Hotărâre putem să le preluăm fără plată! Dacă noi, consilierii locali refuzăm, atunci Ministerele respective şi instituţiile publice care au aceste bunuri în patrimoniu pot să le scoată la licitaţie pentru terţe persoane. Deci, eu ştiu că şi domnul Roşca şi alţi patroni au pus ochii şi pe poligonul de trageri şi pe Unitatea Militară ca să dezvolte acolo afaceri imobiliare. Eu cred că i-am luat pe nepregătite atunci când am propus ca acolo să se facă un Cartier de case pentru omul de rând şi ştiu c-am supărat anumite persoane. Şi chiar m-am şi documentat şi ştiu că lucrurile se pot demara în sensul acesta. E-adevărat că până acum Ministerul Apărării Naţionale nu a dat un accept (…)

Ce face Ionaşcu pe cele 30 de hectare?!

Intuind probabil c-am să-l întreb dacă în calitatea lui de consilier local a fost informat despre ce intenţionează Primăria a realiza pe cele 30 de hectare, Radu Paros mă lămureşte cu privire la şmecheria frazelor „pe după vişin” stipulate în Hotărâre. Şi zice: „ Faptul că domnul Ionaşcu nu spune ce va face pe cele 30 de hectare de teren îmi dă de gândit că, probabil, o să ne întâlnim la dosar c-un „Accept de principiu” al unui om disperat care şi-a construit o casă în zona Peri şi nu are utilităţi, om care ca şef de Garnizoană a dat un Accept formal. Pentru că nu poate domnul Stoichici să dea un accept că putem prelua Unitatea Militară, Cercul Militar şi Garnizoana, să fie clar! De-aia atrag atenţia că în proiectul de Hotărâre zice la un moment dat, mai precis la art. 2, cum că: pentru Căminul Garnizoană, printr-o asociere în participaţiune cu administratorul actual, se vor amenaja locuinţe pentru specialişti şi protocol. Păi, dacă le preluăm despre ce administrator din partea MApN mai vorbim? La revedere! Nu mai există MApN acolo, nu-i aşa? Nu mai zic că la art.3 – şi-aicea se demască toată măgăria ca să-i spunem aşa – zice că „Direcţia de Administraţie Publică Locală va întocmi documentaţia necesară pentru promovarea unei Hotărâri de Guvern”. Deci mie-mi sună destul de clar că, deocamdată, MApN nu este de acord cu această preluare! Eu cred cu tărie că n-are nici un sens acest proiect de Hotărâre atât timp cât nu există un Accept scris din partea Guvernului şi-a ministerului Apărării Naţionale.” Deşi Radu Paros a lăsat să se înţeleagă că există chiar o înţelegere reciproc-avantajoasă între şeful peste U.M. (adică domnul Stoichici – singurul care şi-a construit vila pe terenul cumpărat de la Roşca deşi acest teren este lipsit de utilităţi) şi edilul-şef al municipiului, din motive care nu ţin neapărat de deontologie cât mai ales de tehnoredactare, ne rezervăm plăcerea de a reveni pe acest subiect.

Ionica Ghinea

preluare de pe www.guraialomitei.com

Trackback URI | Comments RSS