PAROS RADU

Preluare din ziarul Stirea

Scârbiţi să-i vadă pe politicieni din ce în ce mai mulţi şi din cale afară de îmbuibaţi, românii au ales să nu se mai prezinte la Secţiile de votare ca să-şi aleagă conducătorii. Aşa se face că, de la un an electoral la altul, numărul celor prezenţi la urne a fost din ce în ce mai mic. Cum se face că, totuşi, politicienii sunt la fel de mulţi în Parlamentul României, în Consiliile Judeţene şi în Primării? Simplu! Numărul şmecherilor nu se stabileşte în funcţie de numărul cetăţenilor care au votat ci în funcţie de numărul cetăţenilor cu drept de vot. Căci dacă ar fi fost ca numărul politicienilor cu funcţii de conducere să se raporteze la numărul celor care i-au votat, în mod sigur erau cu mult mai puţini. Şi dacă ştim câţi votează, haideţi să vedem şi cine sunt cei care votează! Fireşte, nu ne vom referi la rudele candidaţilor şi nici la membri – veterani sau traseişti – de partid care au tot interesul ca partidul care le-a promis că-i pune-n funcţii politico-administrative să câştige alegerile. Ne vom referi la cetăţenii care deşi nu sunt înregimentaţi politic, totuşi, de-atâţia ani îi votează pe-aceiaşi şnapani. Cine sunt aceşti votanţi? Păi, cine altcineva decât sărăntocii din cauza faptului că nu prea le place munca? Abonaţi la „416”, cetăţenilor fără ocupaţie în câmpul muncii cu acte-n regulă le convine ca la conducerea Primăriilor să rămână sau să vină tot ăia care de ani de zile le acordă ajutoare sociale „fără număr, fără număr”. În România de după lovitura de stat săvârşită-n iarna anului 1989, Asistenţa Socială prost-aplicată a fost şi continuă să fie asul din mâneca oricărui candidat aflat în exerciţiul funcţiunii. O altă categoria uşor de prostit este cea a ţăranilor abonaţi la subvenţiile ce se acordă celor care deţin în proprietate terenuri agricole date în arendă latifundiarilor şmecheri. Aceşti reîmproprietăriţi sunt manipulaţi în primul rând de către arendaşii care au tot interesul să facă jocul primarului. Şi cum Ialomiţa este un judeţ preponderent agricol şi, paradoxal, unul în care şomajul este încă extrem de mare, fireşte că multora dintre cetăţenii ajutaţi de stat le convine să-şi dea votul celor care promit să nu-i forţeze să meargă la munca în câmpul plin de bălării. Înţelegând că oamenii care nu stau cu mâna-ntinsă către bugetul statului nici nu se-nghesuie să meargă să voteze, încep să cred că a cam venit vremea să înţelegem că, paradoxal, soarta oamenilor harnici stă în mâinile puturoşilor şi-a celor uşor de prostit, de neinstruiţi ce sunt! Aşa că mergeţi la vot, oameni buni!
IONICA GHINEA

Trackback URI | Comments RSS